Dem I. Dobrescu a rămas una dintre cele mai spectaculoase figuri din istoria administrației Bucureștiului. Supranumit primarul „Târnăcop”, edilul a schimbat radical Capitala interbelică prin modernizarea străzilor, demolarea clădirilor insalubre, extinderea rețelelor edilitare și numeroase proiecte sociale.
Popular, controversat și permanent prezent în presa vremii, Dobrescu și-a construit reputația unui primar hotărât, uneori temut, care considera că modernizarea Bucureștiului nu putea fi făcută fără intervenții radicale.
„Lumea îmi spunea «tătarul de la primărie», «primarul Kemal Pașa» și «nebunul de la Municipiu»”, povestea chiar el despre anii petrecuți la conducerea Capitalei.
Cine a fost Dem I. Dobrescu
Demetru Ion Dobrescu a fost magistrat și membru al Partidului Național Țărănesc. În 1929, a fost numit primar al Bucureștiului prin decret regal.
A intrat rapid în atenția opiniei publice prin amploarea lucrărilor pe care le-a inițiat și prin stilul său neobișnuit de administrație.
Într-o perioadă în care Bucureștiul se dezvolta rapid, Dobrescu considera că orașul avea nevoie de o transformare profundă, atât în centru, cât și în cartierele mărginașe.
Cum a modernizat Bucureștiul interbelic
Mandatul lui Dem I. Dobrescu a fost marcat de numeroase intervenții asupra infrastructurii Capitalei.
Au fost lărgite, îndreptate și pavate străzi, în timp ce importante artere bucureștene au intrat într-un proces de modernizare.
Printre acestea se numărau:
- Șoseaua Dudești;
- Șoseaua Colentina;
- Șoseaua Pantelimon;
- Calea Griviței;
- Calea Rahovei;
- Calea Văcărești.
De asemenea, au fost reamenajate Piața Universității și Piața Cercului Militar.
În paralel, administrația sa a intervenit asupra unor probleme esențiale pentru dezvoltarea unui oraș modern: alimentarea cu apă, canalizarea și iluminatul electric.
De la străzi pline de noroi la un oraș modern
Transformarea nu s-a limitat la centrul Bucureștiului.
Dobrescu acorda o atenție importantă și mahalalelor, unde multe străzi nu beneficiau încă de condiții edilitare moderne.
Chiar fostul primar avea să povestească mai târziu că locuitorii îi mulțumeau pentru schimbările produse în cartiere.
„În al doilea an de primariat, unii oameni de la mahala îmi sărutau mâna, ca la popă, pentru că îi scoteam din noroi și pentru că vorbeam cu ei ca om și nu ca primar”, relata Dobrescu.
Curățenie, apă și spații de recreere
Modernizarea Bucureștiului însemna pentru Dobrescu mai mult decât asfaltarea străzilor.
Primarul a interzis scăldatul în Dâmbovița și a susținut construirea și amenajarea ștrandurilor, pentru ca bucureștenii să beneficieze de alternative pentru recreere.
De asemenea, administrația sa:
- a instalat cișmele și fântâni publice;
- a plantat copaci;
- a organizat ample acțiuni de salubrizare;
- a îndepărtat cantități mari de gunoi acumulate în diferite zone ale orașului;
- a extins infrastructura necesară unui București modern.
În plus, Dobrescu a acordat atenție și problemelor sociale.
Pentru locuitorii săraci au fost înființate cantine, ceainării și adăposturi pentru perioada de iarnă.
De ce i se spunea primarul „Târnăcop”
Una dintre cele mai cunoscute moșteniri ale lui Dem I. Dobrescu este porecla de primarul „Târnăcop”.
Supranumele făcea referire la campania intensă de demolare a clădirilor considerate insalubre și la amplele lucrări de sistematizare desfășurate în Capitală.
În 1933, publicația „Tribuna Edilitară” explica apariția poreclei:
„Acțiunea de intensă dărâmare a imobilelor insalubre și cuiburi de tuberculoză a sugerat unui revuist o frumoasă scenă, în care primarul Capitalei este poreclit «Târnăcop».”
Publicația considera că acțiunea de eliminare a clădirilor insalubre era necesară pentru modernizarea orașului.
Târnăcopul primit la inaugurarea lucrărilor
Porecla a devenit atât de cunoscută încât târnăcopul s-a transformat într-un adevărat simbol al administrației Dobrescu.
La începerea unor lucrări de pavare din Capitală, reprezentantul unei firme de construcții i-a oferit primarului un târnăcop decorat cu panglică tricoloră.
Pe acesta se afla inscripția:
„8 Noiembrie 1933. Pavarea Capitalei prin voința și stăruința d-lui Dem. Dobrescu.”
Gestul era relatat pe larg în presa vremii și confirma notorietatea pe care porecla o dobândise.
Primarul „Târnăcop”, satirizat de presa interbelică
Popularitatea lui Dobrescu a atras inevitabil și atenția presei umoristice.
În 1934, publicația „Veselia” publica poezia satirică „Doina târnăcopului”, semnată de Valeriu Urzică și dedicată primarului Capitalei.
Autorul exagera, în scop satiric, pasiunea edilului pentru demolări:
„La pământ cu Tribunalul
La pământ cu Arsenalul
Jos cu Cercul Militar
Jos cu strada Sărindar
Foaie verde târnăcop
Să dărâme și «Ciclop».”
Imaginea creată era aceea a unui București transformat într-un șantier uriaș.
Satira continua:
„Jos cu case și cu garduri
Și să facă bulevarduri
Cu boschete,
Cu closete,
Cu grădini fermecătoare
Și opt mii de felinare.”
Dincolo de ironie, versurile arată cât de puternic ajunsese să fie asociat Dem I. Dobrescu cu transformarea urbană a Bucureștiului.
„Să dărâmăm, dar să nu distrugem”
Totuși, amploarea demolărilor a provocat și controverse.
Nu toți contemporanii lui Dobrescu priveau cu entuziasm ritmul transformărilor.
Într-un articol publicat în 1933 în ziarul „Porunca Vremii”, sub titlul „Să dărâmăm însă să nu distrugem”, erau ridicate probleme privind despăgubirea proprietarilor afectați de noile proiecte urbanistice.
Publicația susținea necesitatea modernizării orașului, dar atrăgea atenția asupra consecințelor economice.
„Cu ce le ridică proprietarii, dacă Primăria le dărâmă imobilele fără să le plătească? Deci d. Dobrescu are datoria să despăgubească”, se arăta în articol.
Comercianții afectați de demolări
O altă problemă era situația magazinelor și a comercianților din zonele vizate de sistematizare.
Presa avertiza că dispariția unor spații comerciale putea pune în pericol veniturile angajaților și familiilor acestora.
„D. Dobrescu nu poate să nesocotească aceste interese, pentru că trebuie să fie părinte al orașului și deci al cetățenilor”, scria „Porunca Vremii”.
Prin urmare, proiectele edilitare ale lui Dobrescu erau apreciate pentru modernizarea orașului, dar generau și dezbateri privind proprietatea, despăgubirile și costurile sociale ale transformării Capitalei.
Alexandru Donescu și criticile aduse fostului primar
Supranumele de primar „Târnăcop” avea să fie folosit ulterior și de adversarii lui Dobrescu.
Alexandru Donescu, unul dintre succesorii săi la conducerea Capitalei, îl critica în ziarul „Universul” pentru modul în care ar fi gestionat demolările și exproprierile.
„Eu înțeleg să folosesc legea și omenia în locul târnăcopului și al neomeniei cu care d-sa a făcut toate fanteziile sale edilitare”, afirma Donescu.
Criticile vizau în special modul în care erau afectate proprietățile cetățenilor în timpul marilor proiecte urbanistice.
Astfel, imaginea lui Dem I. Dobrescu a rămas una complexă: modernizator pentru susținători, dar un edil excesiv de radical pentru unii dintre adversarii săi.
Cum și-a construit reputația de primar temut
Una dintre cele mai interesante mărturii despre stilul său administrativ îi aparține chiar lui Dobrescu.
În 1934, la finalul mandatului, fostul edil povestea în revista „Realitatea ilustrată” că își construise deliberat imaginea unui primar sever.
Unele dintre sancțiunile prezentate publicului nici măcar nu ar fi fost aplicate în realitate.
„Anunțam la gazete condamnări fictive și numeroase amenzi sălbatice. Cu modul acesta terorizam pe vinovați cu pedepse imaginare”, mărturisea el.
Un singur butoi spart, o sută în presă
Dobrescu oferea chiar un exemplu al metodei sale.
Primarul anunțase că va sparge butoaiele lăsate pe trotuare și va arunca marfa din ele.
În realitate, spunea el, a spart un singur butoi și l-a despăgubit pe proprietar.
Ulterior, însă, ar fi încurajat presa să prezinte situația ca și cum măsura ar fi fost aplicată multor comercianți.
Scopul era simplu: ceilalți negustori trebuiau să creadă că sancțiunea este reală și să respecte regulile.
Amenințarea cu oprirea apei și a luminii
O metodă similară ar fi fost folosită pentru curățarea trotuarelor în timpul iernii.
Dobrescu anunțase că bucureștenilor care nu își curățau zăpada din fața caselor urma să le fie oprite apa și electricitatea.
„Nu am închis la nimeni nimic, dar am rugat pe jurnaliști să mă atace că aș fi închis și nenorocit zeci de contravenienți”, povestea el.
Potrivit fostului edil, strategia a produs rezultate.
Reputația de primar sever devenise astfel un instrument administrativ în sine.
„Lumea îmi spunea tătarul de la primărie”
Dobrescu era perfect conștient de imaginea pe care și-o crease.
„Lumea îmi spunea «tătarul de la primărie», «primarul Kemal Pașa» și «nebunul de la Municipiu». Dar, cu toate aceste porecle, totuși eram respectat și aveam autoritate”, povestea el.
Într-o întâmplare relatată chiar de fostul primar, un susținător i-ar fi spus că aproape se bătuse cu un adversar care îl numise „nebun”.
Răspunsul lui Dobrescu a rămas memorabil:
„Eu lupt de doi ani ca să-mi fac reputație de nebun și tu vrei să mi-o strici?”
Replica rezumă perfect stilul prin care edilul își transformase propria reputație într-o formă de autoritate publică.
„Oamenii din mahala îmi sărutau mâna”
Dincolo de imaginea primarului dur, Dobrescu susținea că popularitatea sa venea din contactul direct cu locuitorii.
El povestea că oamenii din cartierele sărace îi apreciau proiectele pentru că vedeau schimbările direct în viața lor cotidiană.
„În al doilea an de primariat, unii oameni de la mahala îmi sărutau mâna, ca la popă, pentru că îi scoteam din noroi și pentru că vorbeam cu ei ca om și nu ca primar.”
Mai mult, potrivit lui Dobrescu, cetățenii ar fi cedat voluntar municipalității zeci de mii de metri pătrați de teren pentru realizarea lucrărilor de aliniere și modernizare a străzilor.
Fostul primar susținea chiar că văzuse oameni săraci care își modificaseră singuri casele pentru a permite sistematizarea străzilor.
Sfârșitul mandatului lui Dem I. Dobrescu
Mandatul lui Dem I. Dobrescu la conducerea Bucureștiului s-a încheiat în ianuarie 1934.
Înlăturarea sa a avut loc după schimbarea puterii politice și instalarea guvernului liberal condus de Gheorghe Tătărăscu.
Conflictele politice și adversarii administrației sale au contribuit, de asemenea, la plecarea sa din fruntea Capitalei.
Totuși, pierderea funcției nu a însemnat și dispariția notorietății sale.
Moștenirea primarului „Târnăcop”
Puțini primari ai Bucureștiului au rămas atât de puternic legați de o perioadă din istoria orașului precum Dem I. Dobrescu.
Mandatul său a însemnat simultan:
- modernizarea unor importante artere;
- extinderea lucrărilor de canalizare și alimentare cu apă;
- îmbunătățirea iluminatului;
- salubrizarea unor zone ale Capitalei;
- intervenții în cartierele mărginașe;
- dezvoltarea serviciilor sociale;
- demolarea unor clădiri insalubre;
- ample proiecte de sistematizare urbană.
Totuși, ritmul lucrărilor și metodele folosite au generat controverse privind demolările, exproprierile și despăgubirea proprietarilor.
De aceea, imaginea primarului „Târnăcop” nu poate fi redusă la o singură perspectivă.
Dem I. Dobrescu, un personaj al Bucureștiului interbelic
Dem I. Dobrescu a înțeles inclusiv forța imaginii publice într-o perioadă în care presa devenea tot mai influentă.
A cultivat deliberat reputația primarului dur, a fost satirizat în ziare și reviste, criticat de adversari și apreciat de numeroși locuitori ai mahalalelor bucureștene.
Tocmai această combinație dintre proiecte edilitare, spectacol public, autoritate și controverse l-a transformat într-unul dintre cele mai memorabile personaje ale Bucureștiului interbelic.
Dem. I. Dobrescu a murit în 1948, la vârsta de 79 de ani, însă supranumele său a supraviețuit.
La aproape un secol de la mandatul său, primarul „Târnăcop” continuă să fie asociat cu una dintre cele mai intense perioade de transformare urbană din istoria Bucureștiului.
sursa: adevarul.ro
