Bucureștiul, autointitulată capitală europeană, continuă să funcționeze pe două viteze. În timp ce centrul orașului primește constant investiții în infrastructură, spații verzi și evenimente urbane, zone întregi de la periferie rămân captive într-o realitate care sfidează orice standard de civilizație: străzi pline de noroi, bălți cât un lac, gropi imposibil de evitat și străzi unde locuitorii glumesc amar că „pot să se dea și cu barca”.
Sectorul 5: Bucureștiul paralel
Drumul Sânpaul, aflat în Ferentari, Sectorul 5, este exemplul perfect al unui București ignorat. O stradă fără asfalt, fără canalizare, fără iluminat adecvat. Practic, fără nimic din ceea ce ar defini confortul urban minim într-o capitală europeană. Doar case ridicate de oameni care, în ciuda mizeriei administrative în care trăiesc, plătesc taxe și impozite identice cu bucureștenii care beneficiază de infrastructură modernă.
În această zonă, după fiecare ploaie, strada se transformă într-o combinație de mocirlă, cratere pline cu apă și pasaje impracticabile. Pentru locuitori, deplasarea zilnică nu este o activitate firească, ci un obstacol constant: bocancii se scufundă în noroaie, mașinile se strică în gropi, iar accesul ambulanțelor sau al mașinilor de intervenție devine un exercițiu de curaj.
Promisiuni cu termen depășit
Situația nu este nouă și nici necunoscută autorităților. În 2021, Primăria Sectorului 5 a anunțat un proiect amplu de modernizare prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”. Nu mai puțin de 17 străzi din sector ar fi trebuit să beneficieze de lucrări de alimentare cu apă, canalizare și asfaltare. Printre acestea, în mod clar menționat în cererea de finanțare, se regăsea și Drumul Sânpaul.
Lista străzilor incluse în proiect — Ghidigeni, Drumul Sânpaul, Intrarea Șimleu, Teiuș, Sântimbreanu, Drumul Cooperativei, N.D. Cocea — părea să dea speranță locuitorilor care, de ani de zile, aud doar promisiuni.
Dar, ca de obicei, între hârtie și realitate e un hău administrativ adânc. Deși proiectul a fost aprobat, finalizarea lucrărilor întârzie nejustificat. Străzile arată la fel — dacă nu chiar mai rău — ca înainte.
Prețul nepăsării: oameni lăsați în urmă
Indiferența autorităților nu se traduce doar în disconfort. Ea generează un lanț de probleme reale: sănătate afectată de condițiile insalubre, dificultăți în accesul copiilor la educație, deprecierea locuințelor, imposibilitatea de a circula în siguranță. Într-un oraș în care se investesc milioane în festivaluri, mobilier urban sau proiecte estetice, este revoltător că există străzi unde cetățenii nu pot merge fără cizme de cauciuc.
Un oraș european doar pe jumătate
În 2026, Bucureștiul nu are nicio scuză pentru aceste zone care arată ca niște enclave uitate în timp. În lipsa infrastructurii de bază — apă, canalizare, asfalt — oamenii sunt condamnați la un stil de viață impropriu și nedemn de secolul XXI.
Problema nu este doar infrastructurală, ci profund morală: cum poate un oraș să pretindă titlul de capitală europeană când își lasă o parte dintre locuitori să trăiască în condiții care nu ar fi acceptate nici într-o comună uitată de lume?
Până când promisiunile nu se vor transforma în asfalt, iar hârtiile în conducte și canalizare funcțională, sectorul 5 — și multe alte zone din București — vor rămâne prizonierii unei administrații care știe să promită, dar nu să construiască.
