Cum au fost inventați micii în secolul XIX, în berăria lui Iordache Ionescu din Centrul Vechi
Micii, numiți și cârnați fără membrană, sunt astăzi una dintre cele mai iubite delicatese românești. Îi găsim pe grătare în parcuri, în piețe, la festivaluri și, bineînțeles, în meniurile restaurantelor tradiționale. Dar puțini știu că povestea lor începe în secolul XIX, chiar în inima Bucureștiului, în Centrul Vechi, la faimoasa berărie a lui Iordache Ionescu.
Iordache Ionescu – berarul care a scris istorie
La mijlocul secolului XIX, Iordache Ionescu era proprietarul uneia dintre cele mai populare berării din București. Localul său, aflat în zona Lipscani, era frecventat de politicieni, scriitori și oameni ai boemei capitalei. Atmosfera veselă, halbele de bere rece și bucatele gustoase îl transformaseră într-un punct de atracție obligatoriu pentru bucureșteni.
Nașterea micilor – dintr-o întâmplare
Legenda spune că, într-o seară aglomerată, bucătarului i-au lipsit mațele pentru cârnați. Pentru a nu lăsa clienții flămânzi, acesta a modelat carnea tocată sub formă de mici cilindri, asezonați cu condimente și usturoi, și i-a pus direct pe grătar. Rezultatul a fost neașteptat: o friptură suculentă, aromată și extrem de apreciată de clienți.
Astfel s-au născut micii românești, iar succesul lor a fost atât de mare încât au devenit rapid nelipsiți din meniul berăriei lui Iordache Ionescu.
De la Centrul Vechi la toată România
În scurt timp, micii s-au răspândit dincolo de zidurile localului și au cucerit mesele bucureștenilor. Popularitatea lor a crescut atât de mult încât, până la finalul secolului XIX, micii erau deja recunoscuți ca un fel de mâncare specific românesc, servit alături de muștar și pâine proaspătă.
Astăzi, micii sunt un simbol al gastronomiei naționale, un preparat asociat cu sărbătorile, ieșirile la iarbă verde și grătarele de weekend.
