Dârele de condensare care au rămas vizibile ore întregi pe cerul Bucureștiului în ultimele zile au atras atenția locuitorilor și au reaprins numeroase discuții în mediul online. Pentru unii, aspectul neobișnuit al cerului a ridicat întrebări firești. Pentru alții, fenomenul a devenit rapid combustibil pentru vechile teorii despre așa-numitele „chemtrails”.
Explicația cercetătorilor este însă mult mai puțin misterioasă. Liniile albe sunt dâre de condensare persistente, cunoscute în literatura de specialitate drept persistent contrails, fenomen studiat de zeci de ani în fizica atmosferei și în cercetarea climatică. Institutul Național de Fizica Materialelor a explicat recent fenomenul în contextul dârelor observate deasupra Capitalei.
Ce sunt, de fapt, dârele de condensare
La altitudinea de croazieră a avioanelor comerciale, aerul poate avea temperaturi de zeci de grade sub zero.
Motoarele aeronavelor elimină, în urma arderii combustibilului, vapori de apă, dioxid de carbon și cantități mai mici de oxizi de azot, oxizi de sulf, hidrocarburi, monoxid de carbon și particule fine. Prin urmare, gazele de evacuare ale unui avion nu sunt formate exclusiv din vapori de apă.
Atunci când vaporii de apă din gazele fierbinți se amestecă cu aerul foarte rece și suficient de umed din atmosferă, apa poate condensa pe particule microscopice și îngheța rapid.
Rezultatul este apariția a milioane de cristale foarte mici de gheață, care devin vizibile de la sol sub forma unei linii albe.
Cu alte cuvinte, ceea ce vedem nu este „fum” în sensul obișnuit al termenului, ci în principal un nor artificial de cristale de gheață.
De ce unele dâre dispar repede, iar altele rămân ore întregi
Diferența este dată în primul rând de temperatura și umiditatea aerului la altitudinea avionului.
Într-o atmosferă relativ uscată, cristalele de gheață dispar rapid. Dâra poate fi vizibilă doar câteva secunde sau minute.
Totuși, dacă avionul traversează o regiune foarte rece și bogată în umiditate, cristalele de gheață pot continua să crească prin preluarea apei existente deja în atmosferă. Dâra poate astfel persista timp îndelungat și se poate extinde sub acțiunea vântului. FAA arată că aceste zone atmosferice cu umiditate ridicată pot face ca dârele să persiste și să se răspândească pe distanțe mari.
Pe scurt, persistența unei dâre depinde de:
- temperatura extrem de scăzută de la altitudine;
- nivelul ridicat de umiditate al aerului;
- prezența particulelor pe care se formează cristalele;
- curenții de aer și vânturile de la altitudine;
- condițiile atmosferice traversate de aeronavă.
Prin urmare, două avioane aflate aparent în aceeași zonă pot produce dâre cu aspect sau durată diferită dacă zboară la altitudini diferite sau traversează mase de aer cu proprietăți diferite.
Cum pot apărea „grile” sau linii care se intersectează
Unul dintre elementele care alimentează frecvent suspiciunile este apariția unor linii paralele sau a unor modele asemănătoare unei grile.
Și acest fenomen are o explicație relativ simplă.
Avioanele comerciale urmează culoare aeriene și rute prestabilite, iar aceste trasee se pot intersecta. Dacă atmosfera favorizează formarea dârelor persistente, urmele mai multor aeronave pot rămâne simultan pe cer.
În plus, vânturile de la altitudine deplasează și deformează treptat dârele. Astfel, o linie inițial îngustă se poate extinde și poate căpăta după un timp aspectul unui nor subțire.
FAA precizează că dârele pot apărea sub formă de linii drepte, curbe, spirale, grile sau trasee fragmentate, în funcție de rutele aeronavelor și de condițiile atmosferice.
Dârele persistente pot influența clima
Fenomenul nu este însă complet lipsit de consecințe asupra mediului.
Dârele persistente se pot răspândi și pot contribui la formarea norilor de tip cirrus, iar aceștia influențează bilanțul energetic al atmosferei.
În timpul zilei, norii pot reflecta o parte din radiația solară. În același timp, însă, pot împiedica o parte din radiația infraroșie emisă de suprafața Pământului să se piardă către spațiu.
Modelele științifice indică faptul că efectul net al dârelor persistente este, în ansamblu, unul de încălzire, deși intensitatea exactă a efectului rămâne un domeniu activ de cercetare. EPA, EASA și Comisia Europeană tratează în prezent efectele climatice non-CO₂ ale aviației, inclusiv contrails și norii cirrus induși de aviație, ca pe o problemă climatică reală.
Uniunea Europeană a introdus inclusiv instrumente pentru monitorizarea efectelor non-CO₂ ale aviației, printre care influența dârelor persistente asupra climei.
De la dâre de condensare la „chemtrails”: cum apare alarmismul
Imaginile cu zeci de linii albe care traversează cerul sunt spectaculoase și pot părea neobișnuite pentru cine nu cunoaște mecanismul formării lor.
În mediul online, asemenea imagini sunt însă frecvent prezentate drept dovadă a existenței unor „chemtrails”, adică presupuse operațiuni secrete prin care aeronavele ar dispersa intenționat substanțe chimice asupra populației.
Până în prezent, nu există dovezi științifice credibile care să demonstreze că dârele obișnuite observate în urma avioanelor comerciale reprezintă un asemenea program secret de pulverizare.
EPA descrie termenul „chemtrails” ca fiind utilizat pentru afirmația nefondată potrivit căreia dârele produse de traficul aerian obișnuit ar reprezenta eliberări intenționate de substanțe chimice sau biologice. Instituția face o distincție clară între contrails și activitățile reale, documentate, de dispersare aeriană utilizate, de exemplu, în agricultură sau pentru stingerea incendiilor.
De ce persistența unei dâre nu este o dovadă de „pulverizare”
Unul dintre cele mai răspândite argumente online susține că „o dâră normală trebuie să dispară imediat”, iar dacă rămâne pe cer ar fi vorba despre altceva.
Această afirmație este incorectă.
Dârele persistente sunt un fenomen atmosferic bine documentat. În condiții de umiditate ridicată la altitudine, ele pot rămâne vizibile ore întregi și se pot extinde până când seamănă cu norii cirrus naturali.
Prin urmare, durata unei dâre nu reprezintă, în sine, o dovadă a existenței unor substanțe pulverizate intenționat.
Combaterea conspirațiilor nu trebuie să însemne negarea poluării aviației
Există însă și o capcană în sens opus.
Respingerea teoriei „chemtrails” nu trebuie transformată în afirmația simplistă că avioanele elimină doar vapori de apă și că aviația nu poluează.
Motoarele cu reacție ard combustibil de aviație, iar procesul generează CO₂, oxizi de azot, oxizi de sulf, particule de funingine și alți produși de combustie, pe lângă vaporii de apă. FAA și Comisia Europeană documentează explicit aceste emisii.
Așadar, trebuie separate două lucruri foarte diferite:
Teoria unei pulverizări secrete și intenționate de substanțe asupra populației nu este susținută de dovezi credibile.
În schimb, emisiile produse de aviație și impactul lor asupra atmosferei și climei sunt reale, măsurabile și intens studiate de comunitatea științifică.
Tocmai această diferență este importantă. Alarmismul conspiraționist riscă să deturneze atenția de la problemele de mediu reale ale aviației și să transforme o discuție științifică legitimă într-o confruntare între două extreme.
De ce fenomenul interesează cercetarea din fizica materialelor
Formarea dârelor implică procese care se desfășoară la scară microscopică.
Moleculele de apă interacționează cu particulele extrem de mici din atmosferă și din gazele de evacuare, iar pe acestea se pot forma cristalele de gheață.
Institutul Național de Fizica Materialelor de la Măgurele studiază asemenea procese și dezvoltă, printre altele, materiale și senzori utilizați în monitorizarea mediului, potrivit explicațiilor prezentate în legătură cu fenomenul observat deasupra Bucureștiului.
În plus, cercetarea internațională analizează variante prin care aviația ar putea reduce formarea celor mai persistente dâre, inclusiv prin optimizarea rutelor, modificări de altitudine, combustibili alternativi sau tehnologii de propulsie mai curate.
Fenomen real, explicație fizică, efect climatic măsurabil
Liniile albe care rămân pe cerul Bucureștiului nu sunt un fenomen inexplicabil. Ele sunt, în condițiile descrise de cercetători, dâre de condensare formate din cristale de gheață și pot persista atunci când aeronavele traversează regiuni foarte reci și suficient de umede ale atmosferei.
În anumite situații, acestea se extind și contribuie la formarea norilor cirrus, cu un efect climatic net de încălzire estimat de cercetători.
În același timp, imaginile spectaculoase ale cerului sunt teren fertil pentru teorii conspiraționiste. Însă întrebările legitime despre poluarea aviației nu trebuie confundate cu afirmații extraordinare pentru care nu există dovezi.
Realitatea este suficient de importantă fără a fi nevoie de conspirații: avioanele produc emisii poluante, iar dârele persistente pot influența clima. Dar existența lor pe cer nu demonstrează un program secret de „chemtrails”.
sursa foto: National Institute of Materials Physics
