Într-un oraș deja sufocat de trafic, poluare și lipsă de spații pietonale reale, ceea ce se întâmplă pe aleile râului Colentina nu mai este doar o abatere de la bun-simț, ci un simptom clar al unei degradări civice. Zonele destinate plimbării, relaxării și siguranței pietonilor au fost confiscate, treptat, de o categorie de șoferi pentru care regulile nu sunt decât sugestii facultative.
Imaginile surprinse recent – inclusiv cele din clipul distribuit pe rețelele sociale – arată o realitate revoltătoare: mașini care circulă nestingherite pe alei pietonale, folosind malurile râului și podul în arc din spatele pieței ca rute alternative pentru a evita traficul. Nu vorbim despre cazuri izolate, ci despre un fenomen care pare să se normalizeze sub ochii autorităților.
Spațiul pietonal, redus la rol de obstacol
Ceea ce ar trebui să fie un refugiu urban – un loc pentru copii, părinți, alergători sau vârstnici – devine un teren de slalom printre mașini. Pietonii sunt cei care trebuie să se adapteze, să se ferească, să tragă copiii de mână în ultimul moment, în timp ce șoferii grăbiți accelerează fără nicio reținere.
Această inversare a priorităților este profund problematică. Orașul nu mai funcționează pentru oameni, ci pentru comoditatea agresivă a celor aflați la volan.
Cultura „merge și așa”
Fenomenul nu apare în vid. El este alimentat de o mentalitate larg răspândită: dacă se poate, de ce nu? Dacă nu mă oprește nimeni, înseamnă că am voie. Această logică simplistă transformă orice spațiu liber într-o oportună scurtătură, indiferent de destinația lui inițială.
Ghiolbănia la volan nu înseamnă doar încălcarea unor reguli de circulație, ci și o lipsă totală de empatie. Este incapacitatea de a recunoaște că spațiul public este comun și că libertatea personală se oprește acolo unde începe siguranța celuilalt.
Absența autorității – complicitate tacită
Poate cea mai gravă problemă nu este comportamentul acestor șoferi, ci lipsa unei reacții ferme din partea autorităților. Fără bariere fizice, fără controale, fără sancțiuni vizibile, astfel de practici devin rapid obișnuință.
Într-un oraș funcțional, accesul auto în zonele pietonale este strict limitat și controlat. În București, însă, pare că regula este exact opusă: dacă nu există un obstacol concret, spațiul este considerat „liber de folosit”.
Întrebarea reală: ce fel de oraș vrem?
Situația de pe malurile Colentinei ridică o întrebare esențială: pentru cine este orașul? Pentru oameni sau pentru mașini?
Dacă acceptăm ca aleile de promenadă să devină drumuri improvizate, dacă tolerăm ca siguranța copiilor să fie negociabilă în fața „grabei” unor șoferi, atunci nu mai vorbim despre disfuncționalități punctuale, ci despre un eșec sistemic.
Un oraș civilizat nu se definește doar prin infrastructură, ci prin respectul reciproc al celor care îl folosesc. Iar acolo unde acest respect lipsește, intervenția autorităților nu este opțională – este obligatorie.
Până atunci, rămânem cu imaginea tristă a unei promenade transformate în carosabil și cu întrebarea incomodă: cât de jos poate coborî standardul de conviețuire urbană înainte să ne pese cu adevărat?
sursa video: noulbucuresti.ro
foto: captură video
