26 august 1826 – Ultima execuție publică la București: spânzurarea lui Ghiță Cuțui și Simion Mehedințeanu
Pe 26 august 1826, Bucureștiul a fost martor la ultima execuție publică din istoria Țării Românești în secolul al XIX-lea. Doi dintre foștii căpitani de panduri ai lui Tudor Vladimirescu, Ghiță Cuțui Olteanul și Simion Mehedințeanu, au fost condamnați la moarte și spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, lângă Colentina.
Această execuție nu a fost un simplu act de pedeapsă civilă, ci a avut o puternică încărcătură politică, fiind rezultatul tensiunilor apărute după Revoluția de la 1821.
Contextul istoric: după Revoluția lui Tudor Vladimirescu
După înăbușirea Revoluției de la 1821 și reinstaurarea domniilor pământene, autoritățile au urmărit timp de aproape 15 ani prinderea și eliminarea celor care participaseră la mișcările de revoltă.
- Ghiță Cuțui, originar din Oltenia, ridicase în 1815 o culă la Broșteni, în amintirea soției răpite de turci, devenind lider al răsculaților din zonă.
- Simion Mehedințeanu se refugiase la Schitul Topolnița, fiind descris de autorități drept „căpetenie dintre apostați”.
Cei doi au continuat să lupte împotriva autorităților, organizând atacuri și cerând răscumpărări, ceea ce i-a transformat în ținte majore pentru domnia lui Grigore al IV-lea Ghica.
Capturarea și procesul
În 1826, după luni de urmăriri și lupte, cei doi căpitani de panduri au fost capturați și aduși la București. Deși au încercat să obțină audiență la domnitor pentru a-și prezenta revendicările, au fost arestați și judecați de criminalion.
Sentința, pronunțată la 16/28 august 1826, prevedea pedeapsa cu moartea pentru zece dintre răsculați. Totuși, după confirmarea domnească, doar Cuțui și Mehedințeanu au fost condamnați la spânzurătoare, ceilalți fiind trimiși la ocnă pe viață.
Execuția publică din București
Execuția a avut loc la 10 septembrie 1826, după aprobarea oficială a Porții.
Trecătorii din afara orașului, lângă Colentina, au putut vedea două spânzurători „de o formă nouă și deosebită”, ridicate special pentru acest eveniment.
Aceasta a fost ultima execuție publică prin spânzurătoare în Țara Românească din secolul al XIX-lea, un moment care a marcat trecerea către noi norme juridice și abolirea pedepsei capitale.
Sfârșitul pedepsei cu moartea în Țările Române
Prin Regulamentul Organic, adoptat în 1831 în Muntenia și în 1832 în Moldova, pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare a fost abolită. Articolul 289 din acest document a stabilit înlocuirea acesteia cu alte pedepse, punând capăt unei practici crude și deschizând calea modernizării sistemului juridic.
Execuția lui Ghiță Cuțui și Simion Mehedințeanu, foști panduri ai lui Tudor Vladimirescu, rămâne un moment definitoriu pentru istoria Bucureștiului și a Țării Românești. Mai mult decât o simplă pedeapsă, aceasta a fost o demonstrație de forță a autorităților, menită să descurajeze orice altă tentativă de revoltă.
Astfel, 10 septembrie 1826 a intrat în istorie ca ziua ultimei execuții publice din București, încheind o epocă marcată de tulburări și tranziția către o societate aflată sub influența noilor reguli europene.
