Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti reprezintă una dintre instituțiile emblematice ale învățământului românesc, având o istorie de peste 160 de ani. Înființat în 1860, colegiul a devenit de-a lungul timpului o veritabilă școală a elitelor, formând numeroși intelectuali, oameni de cultură și personalități marcante.
Începuturile – 18 ianuarie 1860
Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” a fost fondat în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, fiind al doilea gimnaziu din București. Cursurile s-au deschis oficial la 18 ianuarie 1860, în clădiri ce aparțineau lui Gheorghe Măcescu. Primul director al instituției a fost Constantin Adam, absolvent al Liceului „Sf. Sava”.
Construirea actualei clădiri
În 1889, în colțul de sud-vest al Parcului Cișmigiu a fost ridicată actuala clădire a colegiului, un proiect al arhitectului F.G. Muntureanu. Edificiul se distinge prin eleganță și simplitate, îmbinând stiluri diverse și având decorațiuni ceramice colorate pe fațadă. Primarul Pache Protopopescu a fost unul dintre susținătorii proiectului.
Transformarea în liceu și perioada interbelică
În 1890, prin decretul semnat de regele Carol I, gimnaziul a devenit liceu. Instituția a continuat să se dezvolte, beneficiind de o bibliotecă bogată și lansând în 1919 revista „Zboruri”, fondată de Camil Petrescu.
Schimbări în perioada comunistă
Regimul comunist a adus modificări importante. Liceul a fost redenumit temporar Școala medie nr. 22 și a funcționat în alt sediu până în 1955, când a revenit în clădirea originală. În anii ’60–’70 au fost create clase speciale de matematică, iar în 1977 a devenit liceu de matematică-fizică.
Evoluția după 1989
După Revoluția din 1989, liceul a fost consolidat și modernizat. În 1995 a primit statutul de Colegiu Național, confirmând astfel calitatea actului educațional. În 2010, instituția a fost decorată de Președinția României cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de Ofițer.
