Astăzi, Cercul Militar Național (cunoscut oficial ca Cercul Militar al Ofiţerilor din Garnizoana Bucureşti) reprezintă unul dintre cele mai impunătoare și vizitate monumente ale Capitalei. Însă, puțini cunosc drumul sinuos și plin de peripeții parcurs de această instituție, de la o simplă asociație privată la un simbol național.
15 decembrie 1876: O viziune născută din inițiativă privată
Data de 15 decembrie 1876 marchează momentul fondării Cercului Militar al Ofiţerilor din Garnizoana Bucureşti. Această inițiativă nu a fost guvernamentală, ci a luat naștere ca o formă de asociere privată a ofiţerilor. La început, totul a depins de efortul și susținerea financiară a membrilor:
- Finanțare: Asigurată exclusiv prin cotizaţiile ofițerilor.
- Logistica: Închirierea și desfășurarea activităților erau gestionate din fonduri proprii.
Unul dintre primele și cele mai importante capitole din istoria instituției a fost plasarea acesteia sub patronajul direct al lui Carol I, la acea dată Domnitor, iar din 1881, primul Rege al României. Această înaltă protecție regală a conferit credibilitate și prestigiu Cercului încă de la început.
Primii lideri și reluarea activității după război
Primul lider care a ghidat pașii noii instituții a fost generalul Alexandru Zefcari, care a deținut această funcție între anii 1876 și 1877.
După evenimentele majore, precum Războiul pentru Independenţă (1877-1878), Cercul Militar și-a reluat activitatea cu o vigoare sporită, încercând să îndeplinească scopurile ambițioase stipulate în statutele sale.
Periplul locațiilor emblematice: De la chirie la Casa Oteteleşanu
Necesitatea unui local propriu a fost resimțită încă de la debut. Până la materializarea visului de a avea un palat monumental, Cercul a funcționat în diverse locații închiriate, care, însă, i-au asigurat o vizibilitate centrală esențială în viața Capitalei:
- Localul Eforiei: Situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, acesta a oferit Cercului o locație centrală, ușor accesibilă.
- Casa Greceanu (Aprilie 1897): O mutare strategică la intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Regina Elisabeta, chiar lângă Biserica Doamnei.
- Casa Oteteleşanu (1902): O clădire celebră la acea vreme. Interesant de reținut este că această casă urma să fie dărâmată peste aproximativ două decenii pentru a face loc unui alt monument iconic al Bucureștiului: Palatul Telefoanelor.
Ideea unei clădiri monumentale, a unui veritabil palat care să găzduiască Cercul, nu a apărut imediat, ci, cel mai probabil, în anul 1889. Paternitatea acestei viziuni mărețe îi este atribuită generalului Eraclie Arion, care a înțeles că o asociație de un asemenea prestigiu avea nevoie de o reședință pe măsură.
Clădirea monumentală a Cercului Militar Național se află la intersecția unor artere centrale esențiale, fiind ușor accesibilă și reprezentând un punct de reper major în București.
Bulevardul Regina Elisabeta nr. 23, Sector 1, București, România
Aflat vizavi de Palatul Telefoanelor (pe locul vechii Case Oteteleşanu), acest palat nu este doar un spațiu destinat ofițerilor, ci și o gazdă pentru evenimente culturale, concerte și expoziții, menținând astfel vie legătura sa cu publicul și istoria Capitalei.
foto: wikipedia / Diego Delso
