O zi importantă în istoria spirituală a Bucureștiului
Târnosirea Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena a avut loc pe 6 mai 1658, marcând un moment istoric pentru credința ortodoxă românească. Acest eveniment a fost oficiat în prezența domnitorului Constantin Șerban Basarab, ctitorul sfântului lăcaș, împreună cu numeroși ierarhi și credincioși.
Ctitoria domnitorilor Constantin Șerban Basarab și Radu Leon Voievod
Biserica a fost construită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, ridicată de Oprea Iuzbașa. Noua biserică de zid a fost gândită ca parte a unei mănăstiri și a fost închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, devenind un simbol al credinței și dăinuirii românești.
Ctitorii principali ai acestei biserici sunt domnitorul Constantin Șerban Basarab (1654–1658) și mai târziu Radu Leon Voievod (1664–1669), ambii sprijinind dezvoltarea acestui lăcaș sfânt.
O sfințire cu largă participare clericală
Slujba de târnosire a Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost oficiată de Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei și Mitropolitul Ștefan al Țării Românești, alături de ierarhi, egumeni, preoți și diaconi. În prezența domnitorului și a familiei sale, momentul sfințirii a devenit un act solemn de reafirmare a credinței ortodoxe.
De la biserică mănăstirească la Catedrală Patriarhală
Importanța acestui lăcaș a crescut în timp. În 1668, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală mitropolitană, iar din 1925, odată cu înființarea Patriarhiei Române, a devenit oficial Catedrala Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române.
Târnosirea Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena din 6 mai 1658 nu este doar un moment istoric, ci și un reper al identității și credinței ortodoxe din România. De-a lungul secolelor, acest locaș a rămas un simbol viu al rugăciunii, al tradiției și al unității naționale.
