Grigore al IV-lea Ghica, nepot pe linie frățească al lui Grigore al III-lea Ghica, el a devenit primul domnitor pământean al Țării Românești după perioada fanariotă. În timpul domniei sale, a redeschis Școala de la Sfântul Sava și a sprijinit înființarea Societății Filarmonice. Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc din anii 1828–1829, precedat de ocuparea Principatelor Române, s-a refugiat la Brașov. De asemenea, a construit Palatul Ghica-Tei din București, pe moșia sa de la Colentina.
Anul 1749 reprezintă un moment important în istoria educației românești. Printr-un hrisov domnesc, Grigore al IV-lea Ghica, domnitor al Țara Românească, a inițiat o reformă esențială a învățământului, oferind pentru prima dată un cadru clar de organizare și finanțare școlilor domnești, în special Academia Domnească din București.
Contextul istoric al reformei educaționale
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, învățământul din Țara Românească se afla într-o stare instabilă. Academia Domnească, fondată la sfârșitul secolului al XVII-lea, funcționa cu întreruperi frecvente din cauza lipsei unui buget constant. Profesorii erau plătiți neregulat, iar organizarea școlii depindea de donații ocazionale și de bunăvoința domnitorilor.
În contextul epocii fanariote, marcată de influențe culturale grecești și de primele idei iluministe, educația devenea tot mai importantă pentru formarea elitei administrative și bisericești.
Conținutul hrisovului din 1749
Prin hrisovul emis la 17 ianuarie 1749, Grigore Ghica a introdus măsuri clare pentru reorganizarea învățământului:
- stabilirea unui buget anual fix destinat Academiei Domnești din București
- plata regulată a profesorilor (dascălilor) din fonduri administrate de Mitropolie
- numirea mitropolitului ca supraveghetor al școlilor, responsabil de buna lor funcționare
- consolidarea caracterului public al învățământului superior
Această reglementare a oferit stabilitate instituțională și a permis continuitatea activității academice.
Impactul asupra educației și culturii
Reforma din 1749 a avut efecte importante asupra vieții culturale din Țara Românească. Academia Domnească a devenit un centru educațional de prestigiu în sud-estul Europei, atrăgând elevi nu doar din spațiul românesc, ci și din Balcani.
Prin formarea unor tineri bine instruiți în filosofie, teologie și științe, hrisovul a contribuit la apariția unei elite intelectuale locale, care va juca un rol decisiv în modernizarea societății românești în secolele următoare.
Importanța hrisovului pentru istoria învățământului românesc
Hrisovul lui Grigore Ghica din 1749 este considerat una dintre primele reforme educaționale coerente din spațiul românesc. El a introdus ideea că statul are responsabilitatea de a susține educația și a creat un model de organizare care a stat la baza reformelor ulterioare.
Fără această intervenție, continuitatea Academiei Domnești și, implicit, apariția ulterioară a învățământului modern românesc ar fi fost serios compromise.
